ghemotoace

blogger outside, human inside

De ce sunt adulţii nefericiţi

barbat joggingMă plimbam sâmbătă printr-un parc din Bucureşti în jurul unui lac nu foarte mare. I-am dat roată de vreo două ori în timp ce ma uitam la broaşte ţestoase. Pe lângă mine treceau, tot în plimbare, oameni cu câinii lor, părinţi cu copii, cupluri, vietăţi din astea de se găsesc prin parcurile urbane de cum dă soarele. Ce mi-a atras atenţia şi m-a pus puţin pe gânduri a fost o puştoaică de vreo 10-12 ani, mai rotunjoară în forme. Alerga. Făcea jogging, mai exact. Imbrăcată în trening, cu căştile în urechi şi foarte concentrată.

Mi-a atras atenţia pentru ca era ca şi cum aş fi văzut-o îmbracată în rochia macă-sii. Unele lucruri ţi se potrivesc şi intră în peisajul normalului abia după ce treci de o anumită vârstă. Joggingul clar e pentru adulti, nu pentru fete de 10-12 ani. La vârsta asta copiii se joacă raţele şi vânătorii, leapşa, ţară ţara vrem ostaşi şi altele asemenea. Jogging faci pentru că vrei să slăbeşti, sau că vrei să te menţii în formă. Faci jogging pentru ca ai un obiectiv pe care vrei să îl îndeplineşti nu neapărat pentru că îţi face plăcere. La 10-12 nu-i normal să ai obiective ca să fii mai fericit, ci te joci şi esti fericit.

Şi cred ca undeva aici este problema adulţilor. Să ne gândim la tipul de activităţi fizice pe care le fac copiii şi cele pe care le fac adulţii. Copiii se joacă. Cu mingea, cu rolele, cu alţi copii, se aleargă între ei, se ceartă, cad şi se julesc, nici nu ştii când trece timpul şi trebuie să intre in casă pentru că s-a lasat seara. Adulţii se duc la sală, fac jogging. Chiar dacă îşi iau prietenii cu ei, activitatea este individuală. Îi auzi vorbind de minutele petrecute pe fiecare aparat în parte, cu cât mai mult aleargă faţă de săptămâna trecută, cu cât a crescut masa musculară sau cum nu mai gâfâie la fiecare minut în plus de efort fizic. Efort. Copiii se joacă, adulţii fac efort.

Ne disciplinăm să facem diverse lucruri care să ne ajute pe termen mediu şi lung să obţinem ceea ce caută toată lumea: fericire. Fericire tradusă în forme mai frumoase, corb bine lucrat, stimă de sine crescută, partener de viaţă gasit mai repede, mai multe cuceriri, fiecare cu ce-l doare. Ideea e că în loc să găsim activităţi care să ne facă plăcere în timp ce le facem, optăm pentru efort susţinut cu speranţa în obiectivul pe care ni l-am setat.

Eu m-am legat aici de sport, poate mai sunt şi altele pe care uităm, în timp, cum să le facem şi în loc să ne distrăm ajungem să ne văităm de viaţă grea. Un lucru ştiu sigur, vârsta de la care copii încep să se transforme în adulţi scade. Şi asta nu e bine.

sursa foto

Advertisements

Single Post Navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: